Ce s-a întâmplat cu mine

Îmi cer scuze pentru faptul că nu v-am mai scris de ceva timp, dar am vrut să petrec ceva timp cu mine. Poate mulți nu înțelegeți, dar o să încerc să vă fac să înțelegeți în cele ce urmează.
Ultimele luni mi le-am petrecut analizându-mă, încerând să-mi dau seama de ce unele lucruri nu sunt tocmai cum mi-aș fi dorit să fie și ce aș putea face să fie totul așa cum îmi doresc.

Ei bine, o să vă întrebați probabil ce m-a determinat să fac acest lucru. Iar eu o să vă dau răspunsul. Am „murit” și am renăscut. Poate mulți dintre voi nu veți înțelege la ce mă refer sau poate știți mai bine decât mine acest sentiment.

De ce am „murit”?  Pentru ca am zburat atât de sus, unde nu îmi era locul, unde nu am mai avut aer și m-am sufocat. Grijile, gândurile, toate au venit peste mine.

Ce am simțit? Ca și cum inima mea s-a oprit, nu a a mai vrut să bată. A intrat într-un repaus care a ținut câteva luni, timp în care eu am stat de vorbă cu mine, m-am întrebat ce nu e în regulă cu mine, ce îmi doresc și nu am, ce aș vrea să fac și nu am făcut. Pare aberant, dar  nu este absolut deloc. Să vă spun de ce. Pentru că noi facem marea greșeală de a acorda mai mult timp și importanță oamenilor și lucrurilor din jurul nostru când ar trebui să ne gândim în primul rând la noi. Eu asta am uitat să fac. Am uitat că eu sunt cea mai importană, înaintea jumătății mele, înaintea părinților, înaintea fratelui meu, înaintea prietenilor, înaintea tuturor evenimentelor din jur.

Pot să spun că mă simțeam ca un tablou, dar unul neterminat. Lipseau părțile cele mai importante, cele care ma definesc de fapt… Colțurile de culoare ale tabloului au fost stricate de lucruri pe care le-am luat mult prea în serios când ar fi trebuit să le las să treacă și mi-am dat seama că pentru a mă regăsi, pentru a-mi da seama ce nu este bine la mine trebuie să renunț la tot ce este în jurul meu, să repar tabloul, redându-i culorile lui adevărate.Să stau liniștită.

Da, liniștită. Știu că sună ciudat ca eu să spun asta pentru că eu sunt foarte agitată, dar am inspirat profund și m-am liniștit. Am făcut vocile din capul meu să tacă, în fiecare zi câte puțin. A fost greu la început, dar am reușit.

Am ascultat liniștea. Știți cum sună ea sau vă aduceți aminte când a fost ultima dată când ați auzit-o sau simțit-o? Dacă nu, ar fi momentul să faceți o schimbare. În momentul în care vocile interioare vorbesc mult mai tare decât deobicei, riscați să vă debusolați, dacă nu cumva ați făcut-o deja. Luați o pauză. Nu o să vă judece nimeni și la urma urmei de ce v-ar păsa ce ar spune ceilalți? Să ne amintim că ei nu au făcut nimic pentru noi ca să ne judece.

Inspirați adânc și ascultați-vă interiorul. Încercați să filtrați toate gândurile, unul câte unul și ceea ce nu vă face bine, eliminați. Nu mai păstrați ceea ce nu este bun, ceea ce vă macină și vă frământă. Alungați toate aceste lucruri pentru că ele nu fac altceva decât să vă îngreuneze drumul spre destinația finală.

Știți ce am făcut eu? Am început să refuz, să spun „nu”, lucru foarte important pentru că am observat atât la mine cât și la cei din jur că refuzul este ceva evitat și nu înțeleg de ce. Nu am simțit să ies cu anumite persoane sau să intru în diferitele jocuri ale celor din jur am încercat să refuz politicos și să fac ceea ce mă face să mă simt bine pentru că la urma urmei asta contează, felul în care te simți în preajma anumitor persoane. De asemenea, am încetat să mai insist când nu este cazul și aici mă refer la orice situație.

În tot acest timp am făcut și o greșeală. Nu mi-am dat voie să iubesc, ceea ce m-a afectat într-un fel, dar mi-am dat seama că a fost mult mai bine că am petrecut acest timp înțelegându-mă pentru că numai așa îl voi putea face și pe cel de lângă mine să înțeleagă ce e bine și ce nu pentru mine, pentru noi.

Concentrându-mă pe propria-mi persoană am avut timp să văd, să analizez în profunzime semnele pe care soarta mi le arăta, semne pe care eu nu le vedeam, nu le înțelegeam pentru că eram mult prea ocupată să fiu interesată de cei din jur decât de mine și am început să-mi ascult instinctele și să nu mă mai mint în privința anumitor lucruri sau a unor oameni.

Am încetat să mai ascult răutățile din jur pentru că mi-am dat seama că nicio persoană din cele care își irosesc timpul aruncând cuvinte grele nu a fost pe același drum cu mine pentru a vedea ceea ce eu am văzut înaintând acest drum, uneori anevoios, al vieții.

Am fost întrebată destul de des asta în ultimul timp ce s-a întâmplat cu mine, iar cei cunoscuți admiră această schimbare a mea, fapt care într-un fel mă bucură, dar nu pentru că așa trebuie, ci pentru că mă simt mult mai bine așa.  Pentru că am văzut în mine lucruri pe care nu credeam că le voi vedea, mi-am dat seama că pot face lucruri pe care nu îmi imaginam că le pot face.

Știți de unde a pornit totul? Am pierdut o luptă de curând, dar știți ce am caștigat în urma acestui lucru? M-am câștigat pe mine, iar  asta este cel mai important. Acum pot spune tare și răspicat că sunt fericită!

Sunt fericită și îi mulțumesc celui care mi-a dat cea mai importantă lecție de viață și anume să nu am așteptări pentru că voi rămâne dezamăgită. A avut dreptate când mi-a spus asta, deși atunci m-au deranjat aceste cuvinte. Am înțeles asta abia după ce am rămas dezamăgită de cei din jur, dar și de mine. De ce și de mine? Pentru că am capacitatea de a discerne ce este bine și ce nu, dar la un moment dat am încetat să o mai fac și acest luru m-a făcut să pierd.

Dar cum spune o vorbă veche, am pierdut o luptă, nu războiul. M-am decis ca următoarele lupte să le câștig într-un mod frumos care să creeze amintirile acelea frumoase pe care fiecare om și le dorește.

Așa că, dacă și tu ai fost în situația asta sau ești în ea, liniștește-te, inspiră adânc și cel mai important lucru…petrece timp cu tine pentru că numai așa vei putea vedea ce e bine și ce nu.

Ce s-a întâmplat cu mine? Am renăscut precum pasărea Phoenix, din propria cenușă plină de dezamăgire, frustrare, durere și am redevenit omul frumos care îmi doream să fiu încă de mică.

Și tu poți face asta! Trebuie să îți dorești cu adevărat și pentru puțin timp să fii cel care contează pentru propria-ți persoană.
Foto: Marius Sin 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s